borderline

“In the absence of security
I made my way into the night
Stupid cupid keeps on calling me
But I see nothing in his eyes
I miss my baby
I miss my baby, tonight
So why dont we make a little room
In my bmw babe
Searching for some peace of mind
I’ll help you find it”

George Michael – Fastlove

 

secolul 20 a fost isteric.

secolul 21 este borderline.

isteria este exagerare – exagerare a emotiilor, a conflictelor, a comportamentelor. Razboaiele, descoperirile stiintifice, inmultirea populatiei, cresterea nivelului de trai au fost “cele mai” din intreaga istorie a umanitatii. 

starea borderline este disolutia limitelor, a reperelor, ambivalenta fata de ceea ce ne dorim, este “te urasc, te rog, nu ma parasi!” si, din cand in cand, psihoza.

Iata un exemplu, o stire de pe yahoo:

“What’s known so far is that on April 1, all infected computers will come under the control of a master machine located somewhere across the web, at which point anything’s possible. Will the zombie machines become denial of service attack pawns, steal personal information, wipe hard drives, or simply manifest more traditional malware pop-ups and extortion-like come-ons designed to sell you phony security software? No one knows.”  

si in timp ce citesc stirea apocaliptica, degetele mele culeg acest text pe computerul conectat la internet – ambivalenta (nu pot renunta la ceea ce ma tem ca ma poate distruge).

un criteriu al tulburarii borderline dat de manualul american: “relatii interpersonale instabile si intense, alternand intre idealizare si depreciere“. Si aflu ca italientii sunt pe cale sa-l sanctifice pe romanul pe care pana nu de mult l-au considerat un violator demn de stalpul infamiei. Obama este noul Isus si, curand, va deveni noul Iuda.

alt criteriu: “tulburari de identitate; imagine de sine si sentiment de sine instabile“. Milioane de barbati si femei isi cauta imaginea in revistele glossy, de cinci ani, Romania isi cauta brand-ul de tara, Uniunea Europeana isi cauta o identitate, sistemul financiar si politic mondial isi cauta o paradigma noua. Toate sunt incercari sortite esecului, pentru ca un borderline cauta fara sa gaseasca si la capatul eforturilor de cautare este constiinta golului si suferinta negasirii a nimic de care sa se agate.

izbucniri de furie intense si inadecvate sau dificultati de a-si controla furia“. Razboaiele se masoara in zile, motivul declansarii lor este daca nu obscur, niciodata clar sau bine argumentat. Exista un motiv, dar nu o motivatie.

ideatie paranoida tranzitorie” – paranoia epocii noastre nu mai este sustinuta. Noi nu mai avem cruciade si inchizitii. Avem povesti despre arme de distrugere in masa care sunt contrazise aproape in aceeasi zi in care sunt anuntate. Avem povesti despre politisti care asculta telefoanele unor politicieni, iar pe pagina urmatoare a ziarului citim despre castigul fabulos de la loto. Comportamentele noastre paranoide tin pana la 1 aprilie si, oricum, nu le luam in serios, pentru ca e 1 aprilie.

si, in fine, “sentiment cronic de gol sufletesc” – am declarat moartea lui dumnezeu, a istoriei, a artei, a noului, reciclam vechi forme de exprimare, adaugandu-le putina ironie si sarcasm. Generatia mea si generatiile care vor urma nu vor mai trai ceva similar efervescentei miscarii hippie, epocii jazz-ului sau a miscarilor pentru drepturi civile. Tinerii emo nu se declara emo, pentru ca ar fi stupid si ridicol. Doar se taie pe brate si se sinucid din cand in cand. Si asta este un alt criteriu de diagnostic. 

Nu spun ca asta e rau sau bine. Ca in cazul unei persoane reale cu o personalitate de tip borderline, alegerile sale, oricat de dramatice si autodistructive, sunt cele mai bune pe care le putea lua la momentul respectiv, avand in vedere resursele sale si mediul in care s-a dezvoltat.

Vindecarea unui pacient cu aceasta tulburare se produce in cadrul si este produsul unei relatii vindecatoare. Fara tehnici, fara giumbuslucuri si manevre maiestre. Doar relatia vie si personala. O relatie care rezista in ciuda tuturor incercarilor noastre de a o distruge, de a ne indoi de ea, de a ne plictisi sau uita de ea, de a o transforma in altceva, in sex, in placere de moment, in pericol, in sursa de ambitii competitive. O relatie in care ne putem intoarce, indiferent ce si cate (i)-am facut, indiferent cum ne simtim despre noi insine. O relatie in care sa ne dam voie doar sa fim.

Cred ca pentru Romania, ca stat si popor, o asemenea relatie ar putea fi cea pe care am avut-o si o avem cu casa regala. Pentru noi, ca specie, ar fi o imbratisare la nivel politic si institutional a principiilor umanismului – nu ca filosofie (filosofia a murit si ea), ci ca atitudine. Iar la nivel individual, crearea comunitatatilor nevirtuale.

Si pentru asta nu avem nevoie neaparat de un bmw.

17 Comments

  1. Pinocchio says:

    Frumos spus. M-ai surprins la sfirsit in paragraful cu vindecarea: speranta neasteptata. In paragraful cu casa regala ai dreptate, dar strica efectul 😉 Si bmw-ul la fel. (Si vezi ca lipseste ceva, care chiar m-ar fi interesat: Vindecarea… se produce in cadrul…?)

  2. M. says:

    Iar in acest moment eu ridic mana si spun: sunt prezent, sunt borderline (si uneori si paranoic, histrionic, pasiv-agresiv sau schizoid, in varii combinatii).
    Iar apoi urmeaza…?

  3. eugen says:

    @Pinocchio: imi pare rau pentru efect 🙂 Mi se pare ca versurile lui GM surprind foarte bine esenta cautarilor, suferintei si sperantei specifice conditiei de borderline. No surprise, GM sufera de o asemenea tulburare, cred.
    Nu lipseste nimic, e doar o topica mai ciufuta. Tot de relatie e vorba..

    @M: intotdeauna urmeaza ce vrei tu sa urmeze, inclusiv puncte puncte.

  4. […] Un articol de pe blogul lui Eugen Hriscu m-a impins in seara asta la revolta psihanalitica. Am trait revelatia ca suntem un popor borderline […]

  5. Mihaela says:

    Doamne, TE IUBESC! Nimic nu ma putea descrie mai frumos! Eugen, tu realizezi ce efecte produci astfel de texte??? btw: il ador pe George Michael. Habar n-aveam de ce. Acum stiu: pur si simplu simtim la fel.

  6. qoa says:

    wow. un articol cu adevarat meaningful. mi-a luat vreo 6 ani de framantari (peste primii 20) sa ajung cam la aceleasi concluzii…si sunt inca proaspete. aceleasi concluzii – adica sa relativizezi totul si sa distrugi orice urma de lege in tine te duce pana la urma la un mare nimic. concluzia asta e in ciuda trendului…sa vedem ce pot face cu ea de acum inainte.

  7. Eugen says:

    @ Mihaela si qoa: m-am gandit vrei doua ora ce sa raspund si, in final, am decis: Multumesc! Am fost foarte emotionat sa citesc randurile de mai sus. Imi dau energie sa continui.

  8. Pinocchio says:

    Daca imi aduc bine aminte, un amic psiholog spunea odata ca pacientii cu borderline reusesc foarte repede sa te faca sa ii urasti — sau sa ii iubesti, in nici un caz nu iti ramin indiferenti. Asa e? *curios*

  9. emma.enescu says:

    toate exemplele pe care le dai : (billie holiday , romy schneider , george michael,etc. ) fac referinta la ceea ce inseamna o viata in exces . abuz de alcool , de droguri , de sex . pierderea controlului .

    emil cioran spunea – cumva – ca nimic nu poate sa fie mai crud decat sa fi mort si in mod paradoxal sa traiesti . un alt context . insa aceeasi moarte in rate (cum se mai spune in ” fachjargon ” )!

    borderline este un “tzipat” dupa ajutor . problema este doar ca – atunci cand nu auzi … si iti este “tocit ” receptorul ” bolnavul risca sa ramana doar o biata victima !

    exemplele celebre au demonstrat acest lucru dincolo de manifestarile publice de care s-au “bucurat ” !

  10. v. says:

    un articol excelent!
    daca as fi in locul tau m-as apuca serios de scris eseuri si as incerca sa le public.

  11. eugen says:

    @Pinocchio: cam asa e. Nu spunem noi, dupa Badea, ca a trai in ro ne ocupa tot timpul? adica nu ne plictisim.

    @ emma: de acord. Cred ca frecventam o parte din artisti pentru ca ei au avut curajul/nebunia/curiozitatea de a vizita stari extreme ale fiintarii.

    @ v: am un respect enorm pentru ideea de nume asezat pe coperta unei carti. in formulare cristica, nu mi-a venit inca timpul.

    @ teo: foarte laconic. ocupat sau doar speechless? 🙂

  12. Teo says:

    He he, un pic din amandoua la momentul acela.
    🙂

  13. […] articol de pe  blogul lui Eugen Hriscu m-a impins in seara asta la revolta psihanalitica. Am trait […]

  14. ghilinta maria says:

    de o saptamana am primit diagnosticul tulburare de personalitate de tip borderline.n/am avut in cei 47 de ani nicio tentativa de suicid si nici nu ma bate gandul.oricum,de la aflarea diagnosticului,am o stare de bine care nu seamana cu nimic de pana acum.e ca si cand intr/o zi,pe neasteptate,mi/as fi descoperit apartenenta la o lume in care ma simt confortabil si stiu ca nu mai sunt singura in haosul din jur.inteleg ca suntem milioane…….

  15. popescu mirela says:

    la cati idioti isi permit sa puna diagnostice la minut,fara evaluari detaliate,nici nu ma surprinde…jumatate din tara asta am putea fi diagnosticati asa ! ! !

  16. […] articol de pe  blogul lui Eugen Hriscu m-a impins in seara asta la revolta psihanalitica. Am trait […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *