the sun always shines on tv
“Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suit on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday night. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up brats you spawned to replace yourselves. Choose your future. Choose life . . . But why would I want to do a thing like that? I chose not to choose life. I chose somethin’ else. And the reasons? There are no reasons. Who needs reasons when you’ve got heroin?”
am fost la o conferinta de presa azi unde 7 ong-uri au pus problema desfiintarii sistemului de tratament pentru cei peste 1200 de pacienti care se aflau in tratament in centrele ANA. actuala SANA (serviciul agentia nationala antidrog) in componenta inspectoratului general al politiei romane.
4 ziaristi si nicio televiziune.
o stire este, inainte de orice continut, rezultatul procesului decizional si de alegere al unui redactor de presa.
March 19th, 2009 at 6:11 pm
este mult mai interesant un viol, o crima, un fotbalist care si-a luat BMW, o cearta intre doua vedete, este mult mai intersanta cavalcada de cuvinte agramate si fara noima a unei specii gen “becalis becalis”
samd … decat “moartea” lenta sau lipsirea de tratament a unor bolnavi cronici … rusine sa ne fie ca nu iesim in strada … stiu, este radical, dar cred ca ultima solutie este inca o revolutie 
… ce-ti dorim noi tie, trista romanie …?????!!!!
March 19th, 2009 at 7:11 pm
I beg to differ, draga Eugen. O stire este si rezultatul unui proces de PR. Adica de creare a unui context si de relationare cu presa. Nu e intotdeauna vina jurnalistilor ca un comunicat de presa nu stie sa se diferentieze intre sutele de comunicate care umplu inboxul unei redactii intr-o singura zi.
March 19th, 2009 at 8:18 pm
ai dreptate.. m-ai surprins in flagrant delict de victima! pot spune in apararea mea ca nu m-am ocupat eu de “seducerea” jurnalistilor. ma gandesc ca asta se intampla cand doctorii fac PR.
Cred ca mai are de-a face si cu configuratia psihologica a consumatorilor de droguri – copii-victima, adulti care se victimizeaza. E un domeniu in care e usor sa adopti pozitia de victima.
March 19th, 2009 at 11:03 pm
Poate daca n-as lucra de 3 ani in media as fi de acord cu Dragos a.k.a. Bucurenci. Dar lucrez, asa ca nu sunt.
PR-ul e un tool de disemniare si atragere a atentiei. Fullstop. Odata informatia ajunsa la destinatar, PR-ul nu poate avea un rol persuasiv nici daca se pune in cap si-n coada.
Economia finalitatii unui efort de timp si de bani pentru un redactor / editor / reporter se traduce prin atractivitatea subiectului si a beneficiilor (financiare) obtinute din aceasta (directe si colaterale). Poate si niste datorii personale fata de cineva implicat in ceea ce se doreste promovat.
ANA (sau SANA) nu este o entitate cu miza de imagine mare. Subiectul in sine nu poate aduce rating sau cititori pe o pagina pe care s-ar putea pune un modul de 1/2 reclama la un brand. Mai mult, ANA / SANA este o organizatie menita a rezolva un fenomen de devianta (nu imi place acest cuvant, dar il voi folosi pe motiv de necesitate in argumentare). Iar devianta dintr-un grup atrage. Daca grupul in sine este deviant, cu atat mai bine. O organizatie care vrea sa de-devieze aceasta devianta este fundamental neinteresanta. Pe de alta parte, un pusti de 17 ani care este prins cu juma’ de gram de heroina, este. Desigur, trebuie si o victima: poate un parinte ideal care plange ca copilul lui i-a furat televizorul din caza pentru doza, uitand sa spuna ca ani de neglijare si abuz poate l-au adus pe acel copil acolo. Asta da subiect. Scoti rating, bagi un calup de 8 spoturi, plus un solo-spot, bagi extra-charge de prime-time si te-ai scos. Iar daca esti tabloid, mai vinzi 20,000 de exemplare in acea zi. Sper sa ma fi facut inteles!
Si inca doua remarci:
@bucurenci Ai mai uitat ceva Dragos in comment-ul tau: cand Dragos Bucurenci starteaza o campanie de plantat copaci, acea campanie e startata de o persoana (semi)publica, mediatizata, poate chiar cu status de VIP. Cand Eugen H. este intr-o conferinta de prese pe seama ANA, el nu este toate acestea. Amandoi sunteti implicati trup si suflet in ceea ce faceti (si credeti) insa numai unul e persoana publica.
@eugen In extremis, ca tot ma gandesc zilele astea la GayPride ce va sa vina quite soon (si la expozitie a unui fotograf polon pe tema cuplurilor gay numita “Sa ne vada!” ) mi s-a nazarit ideea extrema a unui mars al de pendentilor de droguri. S-ar comunica un mesaj, si poate ar mai crapa niste criasalide psihologice!
March 20th, 2009 at 1:19 am
@M: multumesc, M. Ma simt mai bine acum
Cat priveste marsul dependentilor de droguri, nu cred ca ei se vad pe ei insisi ca un grup unit sau cel putin cu interese comune, ei nu vad alternativa luptei institutionalizate pentru drepturile lor sociale, conceptul insusi de drepturi sociale fiindu-le strain. Sunt victimele clasice.. locuitori resemnati ai underground-ului. Cel putin deocamdata. Acum nu ma intreba cum se face ca ma ocup de asemenea pacienti.. a fost o decizie luata inainte de a-mi incepe terapia personala.
March 20th, 2009 at 4:11 pm
intr-adevar, informatiile relevante ale zilei lipsesc de multe ori din jurnale. ma mir totusi ca nici macar tvr-ul n-a venit. e un raport recent al fundatiei soros care vorbeste exact despre lucrul asta, dar adevarul e ca nu aveam nevoie de raport. stiam si noi care e problema.
pe de alta parte, e destul de simplu sa gasesti in ziarist tapul ispasitor – e expus, e acolo, il vede toata lumea, daca face o greseala e taxat imediat, e considerat raspunzator in fata societatii, in fata cetateanului (cand de fapt, contractul pe care l-a semnat el spune cu totul altceva). spun ziarist, nu ziaristi, pentru ca, evident, cand se vorbeste despre presa nu se prea fac diferentieri. toti o apa si-un pamant, acesta e principiul.
poate ca, inainte de a da vina pe ziaristi ar trebui sa ne uitam si in jurul nostru. problema se afla (in societate, evident, dar) si in sistem. cati medici romani considera necesara si benefica practica de harm reduction? cati dintre ei considera importanta problema toxicomanilor? nu cumva tu, eugen, esti una dintre exceptii? ei bine, la tine la conferinta au venit 4 exceptii.
in plus, cred ca dragos are dreptate aici. nu e vorba despre ”seducerea” (interesant termenul folosit, ma intreb ce anume insinueaza) jurnalistilor. e vorba despre o relatie profesionala cu acestia.