consiliere online si scufita rosie
am lansat la PsyMotion un serviciu de psihoeducatie/sfat/consiliere prin e-mail. Cu aceasta ocazie, cateva ganduri legate de o experienta similara:
Am scris pana acum peste 200 de mail-uri in acelasi regim, lucrand pentru un serviciu de consultatii online oferit de sfatulmedicului.ro, in domeniul abuzului de alcool. Cu regularitate, primeam intrebari care, mai mult sau mai putin in aceasta forma, sunau asa – “tata/sotul este alcoolic si o bate pe mama/sotia. Ce sa facem sa-l ajutam sa se lase de baut, ca sufera copiii?”. Bineinteles, de cele mai multe ori, persoana in cauza nici nu voia sa auda de vreun ajutor, cu atat mai putin sa se lase de bautura.
De ce? De ce oamenii prefera sa ramana intr-o relatie abuziva si sa astepte o minune, in loc sa se puna la adapost pe ei insisi si, eventual, pe copiii minori pentru care sunt responsabili? In Romania, explicatia cea mai la indemana este ca sotia nu poseda resursele financiare pentru a duce un trai independent si pentru a avea grija si de copii. In Vest, unde banii sau lipsa lor nu mai sunt o scuza pentru nimic, au inventat conceptul de co-dependenta pentru a explica acelasi fenomen. Paralela e clara – asa cum bautorul sta in relatia cu alcoolul care ii face rau, sotia ramane in relatia cu sotul care ii face rau si amandoi cred ca nu pot face altfel. Si, ca e una, ca e alta sau orice altceva, oamenii au libertatea sa aleaga sa ramana in relatia pe care si-o doresc. Raman copiii, singurele victime reale, pentru ca sunt singurii care nu pot face ceva sa-si schimbe situatia. Mai de mult, cineva ma intreba pe blog despre efectul consumului de alcool al unui membru al familiei asupra copiilor din familia respectiva. Ei bine, este devastator si cu implicatii pe termen lung:
- copilul ajunge sa simta rusine – rusine pentru parintele pe care il vede si este vazut de altii in stare de intoxicatie si, mai apoi, rusine pentru el insusi
- unii copii pot sa inteleaga din discutiile parintilor (stau cu el pentru tine, mama) ca el este vinovat pentru suferintele pe care mama le indura
- nesiguranta si starea de permanenta alerta: un om intoxicat este “altfel”, schimbat si imprevizibil, isi poate schimba dispozitia, in cateva momente poate sa se transforme dintr-un tata iubitor intr-o fiara care racneste
- frica – de orice manifestare de iritare, furie, usoara ridicare a tonului vocii, pentru ca, la un consumator dependent de alcool, acestea sunt semenele prevestitoare ale furtunii de violenta
- copiii invata cum sa se poarte intr-un cuplu, cum sa-si identifice un posibil partener, cum sa iubeasca si sa ceara sa fie iubiti observandu-si parintii – astfel, “inarmati” cu asemenea observatii transformate in concluzii despre el, ceilalti si lume, copiii cresc si le pun in aplicare mai tarziu
Si, totusi, oamenii, mama din poveste, ar dori ca un vanator-vrajitor, de la distanta, sa le spuna o magie care sa-l schimbe pe lupul cel rau intr-o bunicuta binevoitoare, in loc sa aiba grija de fetita cu pelerina rosie care e singura in padure si lipsita de aparare. Si ma gandesc ca, pentru fetita cu pelerina rosie, primul pas spre imbunatatirea situatiei ei ar fi sa vada ca, da, lupul nu-si schimba naravul, dar nici mama care-si trimite singura fetita in padure nu este mai breaza.
March 17th, 2009 at 11:39 pm
Hm. Nu simplifici putin, pe ici & colo?
March 17th, 2009 at 11:50 pm
pe ici? pe colo? spune mai mult, te rog..
March 18th, 2009 at 11:16 am
Eugen mie nu-mi este clar daca in articol “gasesti” o scuza/explicatie, doar, persoanelor care nu vor/stiu sa iasa dintr-o relatie abuziva sau punctezi gravitatea acestei situatii asupra “evolutiei” psihice a copilului incercand in acest fel sa atentionezi si sa ridici un semnal spre aceste consecinte grave in speranta ca adultii vor lua o decizie, presupunand ca le pasa de viitorul copiilor, ori ambele situatii
) desi cred ca in marea majoritate a cazurilor parintii sunt doar niste ipocriti care “arunca” in stanga si in dreapta cu iubirea pt copii dar de fapt nu-si vad decat propriul interes si bine – a se vedea recentele actiuni ale unei vestite “doamne” de televiziune si copilul ei …
March 18th, 2009 at 1:10 pm
@aragorn: sincer, initial doream sa anunt “lumii” noul nostru proiect de la PsyMotion, cel cu consilierea online. Apoi mi-am adus aminte de experienta mea la sfatumedicului.ro si am notat cateva ganduri, fara sa vreau sa demonstrez neaparat ceva. Apoi..
mi-am adus aminte de cererea unei cititoare referitoare la efectele consumului de alcool al unui membru al familiei asupra copiilor si am inglobat si asta.. in final, sunt de acord, a iesit un text cam amestecat..
March 18th, 2009 at 3:25 pm
lansarea aproape a trecut fara a fi remarcata
)) deci partea cu reclama nu a iesit, dar ai putea extinde subiectul referitor la incapacitatea decizionala a parintilor in astfel de cazuri si urmele adanci lasate in constiinta copiilor afectandu-le psihicul si capacitatea de relationare si decizie in momentul in care devin adulti, fizic 
))
))
cred ca ar fi interesant pt parinti sa stie cum afecteaza prin deciziile si comportamnetul lor psihicul copiilor…sau poate ar trebui sa se inscrie la cursurile doamnei Tita
March 18th, 2009 at 4:12 pm
@ aragorn: buna atentionare.. banuiesc ca lucrezi in publicitate?!
March 18th, 2009 at 4:50 pm
ma analizezi
))
March 18th, 2009 at 4:59 pm
relax!!! analiza costa bani
March 18th, 2009 at 5:18 pm
i am relaxed…ma gandeam la ceva online…
March 19th, 2009 at 2:44 am
Buna seara si multumesc pentru raspuns. Aveam mare nevoie pentru ca in ultima perioada imi tot intreb in gand acel parinte de ce nu a vrut sa faca nimic cu viata lui, de ce eu a trebuit sa indur ani de zile, incostient, rusinea dependentei lui. E o rusine care, din pacate, arata ca o cocoasa invizibila. Cocoasa care nu-ti permite sa ai coloana verterbala, care te forteaza sa ti-i capul plecat, ochii in pamant. E fff dureroasa. Iar aceasta rusine nu te lasa sa-ti dezvolti armonios. Cat despre frica, o porti cu tine tot timpul si nu ai niciodata curajul de avea o confruntare deschisa din cauza fricii ca furtuna se apropie.
Ma intrebam azi, cat de rusine sau cat de greu le e celor de la Alcoolicii Anonimi sa recunoasca ca sunt alcoolici sau sa-si spuna numele. Poate de aceea, cu siguranta, se numesc anonimi.
Stiu doar atat, ca mie imi e f rusine motiv pt care numele meu e un singur M.
Inainte de a apela la noul serviciu (consiliere prin e-amil) as putea sa-ti trimit un mesaj legat de subiectul de fatza? Pot folosi adresa de la contact? Ma bucur pt noul proiect, intotdeauna va ajunge la cine are nevoie de el.
March 19th, 2009 at 9:19 am
“cocoasa invizibila”.. o imagine foarte buna pentru rusine. cu voia ta, o voi folosi pe viitor.
bineinteles ca poti sa-mi scrii.
May 21st, 2009 at 11:49 pm
a trecut ceva timp de la aceasta discutie..si totusi….daca tot exista atemporalitatea psihica, de ce sa nu fie si aici?:) mai precis tot ce a existat exista, va exista chiar daca va fi uitat, nu? Si de ce in virtual ar fi altfel?
Pornind de la intrebarea “De ce oamenii prefera sa ramana intr-o relatie abuziva si sa astepte o minune, in loc sa se puna la adapost pe ei insisi si, eventual, pe copiii minori pentru care sunt responsabili?” S-a raspuns in extenso dar intodeauna se mai poate spune cate ceva…Cred ca ar trebui luata situatia de la caz la caz si poate vom avea surpriza sau, nu surpriza dar confirmarea, ca intr-o masura suficient de mare o persoana formata intr-o relatie abuziva la randul ei va trai (va alege) sau va genera o relatie abuziva cu o persoana care a ales sa fie in acea relatie. Poate nu este ceva atat de spectaculos precum transmiterea “simtirii” unor secrete grave de familie (body/skeleton in the closet, in functie de lungimea memoriei transgenerationale) dar partea de transmitere a atasamentului nesigur va exista. Nu de alta dar aschia nu sare departe de…, asa tata asa fiu, ce se naste din pisica mananca ceea ce mananca, cel oprimat va oprima etc. Si toate se inscriu mai mult sau mai putin constient in contextul “lasa ca voi fi si eu mare si cand voi fi mare….”.
Mama care-si trimite copilul in padure o face poate si din speranta inconstienta ca de data aceasta nu va mai fi la fel..si o va tot face deoarece speranta nu tine cont de realitate si fara speranta de a se indrepta ceva, ce i-ar ramane? Depresia? Scufira Rosie, ce va vedea in padure? Un lup teribil de familiar, inscris in mintea ei din inca din perioada preverbalului..si de ce nu ar alege familiarul, de ce s-ar teme de el? Poate chiar aceasta este alegerea ei. Nici mama, nici copilul si nici lupul nu stiu sa faca altfel decat fac si vor aplica aceeasi rutina la nesfarsit fara interventie externa. Si ce face vanatorul? O interventie. Cand o face? Cand raul deja a fost facut si a fost mancata bunicuta care traia singura in casuta ei din padure. De ce traia singura si “la risc”? Deoarece, in primul rand, chiar daca traia singura nu a fost intodeauna singura (sa nu uitam ca durata medie de viata la femei este mai mare decat la barbati) si deoarece, de fapt, traia zacand pe laurii ofiliti ai succesului omorarii sotului calau ducand la ruperii ciclicitatii sale…prea tarziu insa, deja o transmisese parintilor Scufitei Rosii. Beatitudinea resimtita nu este clar fundamentata iar in victorie nu are nici un merit, ea este datorata doar abandonului prin moarte a calaului (par poate intr-o reverie… dar, mama care nu este prea breaza provine si ea dintr-o familie care poate nu a fost nici ea breaza daca mama isi trimite aparent nonsalanta fata pe post de alimentara si trufanda ambulanta. Si aceasta mama poate fi, la nivel procedural, o sincera si inocenta/inconstienta victima care, la randul ei, repeta unele alegeri sperand disparitia amenintarii). Si uite asa, si mama si bunica, creaza un potential risc pentru o inocenta Scufita Rosie care are ca apanaj sentimentul invulnerabilitatii, in ciuda opiniei ascultatorilor/spectatorilor.
Mama din poveste isi doreste un vanator-vrajitor, miraculosul exista in sufletul fiecaruia Acesta ar indrepta nu numai povestea Scufitei Rosii, dar si viata ei…dar fara viata ei, ar mai exista Scufita Rosie? Clar, desi nu ne dorim Scufita Rosie ea exista si va exista in acelasi timp cu speranta si asteptarea unei rezolvari de basm. Oricum, taierea burtii cu scoaterea bunicii este fericita re-nastere individuala in care ciclicitatea este este rupta si binili invinge. Oricum, cam pasiva bunica….
Rezolvarea? Cate un vanator vrajitor dupa fiecare tufa? Nu stiu.
Poate si eu simplific putin lucrurile “putin, pe ici & colo » facand varza un frumos castel ne nisip
Inclin sa cred ca era vorba pur si simplu de impartasirea unor idei (« si am notat cateva ganduri, fara sa vreau sa demonstrez neaparat ceva ») si nu de militarea pentru o idee in mod expres. Ipocrizia parintilor? Prefer termenul de inconstienta sau necunoastere daca stau sa generalizez..in alte situatii este deja vorba de un abuz, chiar daca este greu demonstrabil.
Pe de alta parte este chiar uluitor cat de convinsi sunt unii parinti ca ei sunt izvorul de intelepciune si lumina si fac cele mai incredibile lucruri “in numele copilului”. Dar acestia sunt doar unii si nu o majoritate. Chiar daca “ar fi interesant pt parinti sa stie cum afecteaza prin deciziile si comportamnetul lor psihicul copiilor…” as remarca iarasi ca sunt si parinti care stiu. In rest…este un luung drum cu nenumarate victime pana vor deveni o majoritate care chiar stiu si mai si fac in sensul celor stiute..
Si mie imi place termenul de “cocoasa invizibila”…cred insa ca din momentul in care cineva a inceput sa si-o vada, este un prim pas pentru a scapa macar partial de ea.
Publicitatea serviciului de consiliere..cred ca cel mai bine se face din om in om, nu prin surle si trambite publicitare.
May 29th, 2009 at 7:23 pm
@ mcorciova: nimic de adaugat. deci e adevarat: psihanalistii vorbesc putin, insa scriu mult. bine si asa. multumesc pentru comentariul tau. L-am citit cum as fi mancat o ciocolata (imi place ciocolata. mult!)