ANA VA MAL
Astazi a fost anuntata desfiintarea Agentiei Nationale Antidrog in forma sa actuala si trecerea sa in subordinea Inspectoratului General al Politiei.
Intrand in camera de ceai, intalniri si taclale a clinicii, il aud pe colegul meu vorbind cu niste colaboratori spanioli: “ANA va mal” – ANA nu se simte bine, traduc eu in spaniola mea aproximativa. Si, intr-adevar, lui ANA, angajatilor ei si celor peste 300 de pacienti care depind de tratamentul asigurat in centrele ANA nu le merge prea bine.
Dintr-un pisi-caine, ANA a devenit, in urma acestei hotarari, o struto-camila.
Daca pana acum existau de bine de rau niste acte legislative care consfinteau separarea puterilor politienesti de cele medicale si psihologice in institutiile ANA, nimic nu-i mai impiedica acum pe domnii de la IGP sa puna mana pe adresele, numerele de telefon, contactele si istoria de consum a pacientilor centrelor de tratament ale ANA. Ne putem astepta de acum incolo la multe stiri in care pusti prinsi cu 2 grame de cannabis sau cateva bile de heroina vor fi prezentati la televizor ca infractori periculosi, dealerii responsabili de tot traficul de droguri din Bucuresti.
Aceasta imagine a medicului care il saluta pe politist cu apelativul “Sefu” si contribuie constiincios la “munca de strangere a informatiilor” este, cred eu, emblematica pentru soarta medicinii in Romania. E irelevant daca “Sefu” este al IGP, al Ferarri sau un contabil devenit manager de spital. Incolonati si ascultatori, medicii romani tremura de frica sefului si-si indeasa in buzunar spaga. Nu doar ANA, Romania va mal si asta nu se va schimba, indiferent cati doctori vom baga la puscarie.
Lumea ne va cunoaste, inca o data, pentru originalitatea cu care reinventam roata.
Ii sfatuiesc pe pacientii mei care se vor trezi cu politia la usa sa isi caute un avocat care sa le confirme dreptul la confidentialitatea actului medical la CEDO.
later edit: se vorbeste foarte mult in ultimul timp despre eradicarea spagii din sistemul sanitar din romania. In centrul ANA in care lucrez, spaga nu exista – cel putin nu stiu eu sa existe si, aici, doctorii au salarii mult mai mici decat in restul sistemului sanitar. Sa fie camerele de luat vederi din fiecare cabinet, sa fie specificul pacientilor, poate specificul medicilor sau poate sefia asigurata de MAI? Ar fi interesant de discutat cu alta ocazie.
March 14th, 2009 at 5:38 am
Ba, cred ca pacientii tai sunt aparati de ceva: de protectia datelor personale. (daca tot suntem in UE sa ne folosim de ea..)
Faptul ca institutia s-a reorganizat (adica si-a schimbat stapanii) inseamna un transfer de date personale neprevazut atunci cind persoanele respective au consimtit sa le dea.
Lucrul asta poate fi folosit cred.
Macar oficial, pentru ca politistii sunt inca impregnati de “omnipotenta” lor. Cred ca e normal ca ei sa intre oriunde oricand si sa faca orice.
Da din cind in cind tre sa le mai taie cite cineva macaroana. Si se poate, crede ma.. nu sunt chiar asa de “puternici”. Ii submineaza prostia si ingimfarea.
March 14th, 2009 at 6:59 pm
Imi amintesc ca in facultate am lucrat la un proiect la care citeam si analizam transcripturile interviurilor cu o serie de consumatori de droguri injectabile efectuate de coordonatorul meu de proiect si echipa lui de sociologi mult mai experimentati decat mine. Din 218 interviuri nu am putut citi decat 153. Pe urma au urmat 3 saptamani de depresie si plans. Poate o sa ti se para ca exagerez, dar momentul de serendipitate avut citind acele interviuri, si revelatia si intelegerea care au urmat m-au lasat aproape autist pentru o perioada. Si apoi a urmat si intalnirea cu un fost coleg de scoala generala care mi-a aratat venele sparte si cianozate de pe brate si mi-a povestit despre viata lui de cand a devenit IDU.
Stau si ma gandesc cum este sa traiesti intr-o inchisoare invizibila care te urmareste perpetuu. Si, cand gasesti un sanctuar, in care influenta atat a celor care ti-au dat materia prima pentru acele ziduri cat si a celor care te haituiesc (poate te si agreseaza) este diminuata (poate inexistenta), te trezesti ca acel sanctuar trece brusc in controlul celor care te haituiesc.
Nici o lege din tara asta care ar apara datele personale nu protejeaza si de socul unui astfel de eveniment. Sanctuarul ala pur si simplu nu mai este sanctuar, ci o bomba cu ceas.
Care cand explodeaza, poate insemna pentru tine o expunere dureroasa, aratare cu degetul si stigmatizare. Si mai multe rani decat cele pe care deja ti le faci singur incercand sa supravietuiesti. Si bani facuti pe seama ta pe post de actor la freak-show, cand tu de fapt nu esti un freak, ci doar un om care are nevoie de ajutor pentru a recastiga controlul asupra propriei vieti.
E penibil si grav! In 2009, in Romania, nu se lupta impotriva drogurilor sau a consumului si dependentei….ci impotriva consumatorilor si dependentilor. Adica impotriva oamenilor ca noi!
March 15th, 2009 at 3:58 pm
Deplasarea raspunderii e o treaba serioasa aici. E nasol ca lucrurile merg asa.
Mai in gluma mai in serios imi aduc aminte de ziua cand conducerea liceului de muzica unde am invatat a fost predata profesoarei de biologie…
March 17th, 2009 at 7:02 pm
@M: multumesc pentru gandurile tale, inteleg ce ai trait citind acele interviuri, povesti pe care nimeni nu le mai putea schimba. Felul in care pot eu sa lucrez cu acesti oameni este avand mereu in fata constiintei ca pot sa-i ajut sa-si incheie cosmarul pe care-l traiesc. Macar pe unii dintre ei.