de la TATA
Am primit pe mail acest anunt:
Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. organizeaza miercuri, 11 martie 2009, orele 11.00, la sediul ARCUB din str. Batistei nr. 14 (vizavi de Ambasada SUA), etaj 1, la Sala de consiliu, conferinta de presa cu tema centrala: REVOLUTIA TATICILOR. In cadrul conferintei de presa se vor aborda urmatoarele subiecte:
- Memoriul adresat premierului Emil Boc, prin care T.A.T.A. cere revocarea din functie a subsecretarului de stat Luminita Anghel de la conducerea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (A.N.P.D.C.) ;
- Dosarul penal Nicoleta Cristus: T.A.T.A. cere Consiliului Superior al Magistraturii suspendarea din functie si sanctionarea disciplinara a magistratului Nicoleta Cristus, presedintele Judecatoriei Sector 1;
- Plangerile inregistrate de membrii T.A.T.A. la Colegiul Psihologilor din Romania, impotriva psihologului Mirela Zivari;
- Dosarul civil Mirela Zivari vs. T.A.T.A., pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 incepand cu 19 martie 2009;
- Propunerile T.A.T.A. privind modificarea si completarea Codului Penal, Codului Civil si codurilor de procedura, aflate in dezbatere parlamentara;
- T.A.T.A. invita taticii prejudiciati de functionarii Autoritatii Tutelare si ai Directiei pentru Protectia Copilului sa formuleza plangeri penale si sesizari disciplinare impotriva acestora.
La conferinta de presa sunt invitate doamnele Mirela Zivari, Luminita Anghel si Nicoleta Cristus. Informatii suplimentare se pot obtine la tel. 0723.568.280, 0744.148.965, tel./fax 021.345.0123, asociatiatata@gmail.com si pe web la http://www.t-a-t-a.ro/ . PRESEDINTE, Bogdan Draghici.
Mesajul de mai sus l-am primit cand tocmai terminam de citit “In inima barbatilor“, un eseu psihanalitic pe tema masculinitatii. Intr-o forma adesea neprietenoasa (sau poate traducerea e de vina?), autorul prezinta o idee valoroasa: schimbarea conceptiilor cu privire la imaginea si rolul femeii in societate nu a fost urmata de o ajustare similara in ceea ce-i priveste pe barbati. Daca ne asteptam ca viata unei femei sa nu mai fie limitata la universul casnic (asa cum se intampa pana nu de mult), societatea ramane inca prinsa in cliseele care-i descriu pe barbati:
- la nivel legislativ, se stie ca in cele mai multe cazuri, mama primeste, la partaj, copiii, iar detaliile privind capacitatea de parentare a fiecaruia dintre cei doi soti sunt rareori importante (cu exceptia cazurilor de abuz flagrant, poate??)
- exista proceduri foarte clare privind pensia alimentara si alte datorii (de obicei financiare) ale barbatilor fata de fosta lor familie, insa dreptul tatilor de a avea acces la copii este mult mai putin aparat (si, uneori, acest drept este incalcat de mamele furioase pe fostii sotii; ele gasesc astfel o forma de a-si rani fostii parteneri, folosindu-se de copii)
- in familie, femeile se asteapta ca barbatul sa aiba rolul de disciplinare, cel dur, cel care impune disciplina, adica sa fie “barbat”, in conditiile in care femeile au incetat sa mai fie “femei” (in sensul rolului social traditional atribuit acestora)
Tinerii baieti cresc intr-o societate care le stimuleaza dezvoltarea atributelor traditional feminine (dragostea, fidelitatea, exprimarea emotiilor, ascultarea); tinerele femei cresc intr-o societate care le stimuleaza dezvoltarea atributelor traditional masculine (independenta, autonomia, succesul in cariera, taria de caracter). Cu toate acestea, reprezentarile noastre inconstiente (adica ceea ce facem pentru ca asa ne “vine” sau asteptam sa se intample pentru ca asa ni se pare “normal”) au ramas in urma schimbarilor sociale si cauzeaza probleme de cuplu – mamele ajung sa acuze lipsa unui “tata” (adica o autoritate care stabileste si mentine reguli cu fermitate), uitand ca “tata” pot fi si ele, in conditiile in care tata este deja si “mama” (spala vase, gateste, schimba scutece). In Analiza Tranzactionala am spune ca atunci cand Parintele nu ne mai spune ceea ce “trebuie” sa facem cand devenim mama si tata, e nevoie ca Adultul sa initieze un proces de negociere a rolurilor si atributiilor de mama si de tata. Altfel, Copilul din noi va deveni nemultumit si va cauza conflicte.
Nota bene: aceste lucruri pot fi valabile pentru francezii albi, din clasa mijlocie, care merg la psihanalist. Pentru restul francezilor si pentru marea majoritate a familiilor de romani, revolutia feminista este ceva ce citim in carti sau vedem la telenovele. Poate ca totusi, demersuri cum sunt cel al asociatiei TATA vor declansa un proces de reevaluare in paralel a rolurilor traditionale din societatea romaneasca, atat ale barbatilor, cat si ale femeilor.
Si inca ceva: Luminita Anghel?? e vorba de cantareata cu acelasi nume? este presedinte al Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului? Se pare ca da. asta ar insemna ca as putea sa cer sa fac parte din juriul concursului de la Mamaia? Unde ne vom opri cu desconsiderarea competentelor in romania?
March 12th, 2009 at 12:53 am
In “8 1/2″, Fellini are o scena in care mama (batrina) il saruta pe Guido (adult), mai intii matern, apoi erotic si pasional. El se apara, se desprinde din imbratisare si, dintr-o data, in locul mamei era sotia lui care il intreaba foarte severa, vazindu-i uimirea: Eu sint Luiza, sotia ta, la ce te gindesti?
March 12th, 2009 at 10:49 am
am senzatia ca schimbarea rolului femeii in societatea romana nu este atat de inexistent cum spui. in anumite sectoare de populatie au aparut deja ‘monstri’ (sex feminin) care considera ca lumea moderna, emanciparea femeii inseamna pentru aceasta restrangerea rolului emotional pe care il au in cadrul familiei. comunicarea moderna instantanee (mass media) a adus si aici daramarea (fisurarea) unor modele fara sa puna ceva in loc. o ‘molima’ de acest gen am auzit ca se intampla de ani buni in franta, norvegia, olanda. mi’a placut articolul. chiar daca sunt de parere ca exista unele atributii ce nu pot fi transferate de la mama la tata sau viceversa. (decat la nivel superficial, lipsit de autenticitate)
March 12th, 2009 at 12:06 pm
@castleless: Eu nu vad neaparat ceva rau in “restrangerea rolului emotional in cadrul familiei” al femeii, daca este dublata de cresterea aceluiasi rol din partea partenerului. m-ar interesa sa stiu care consideri ca sunt acele atributii materne care nu pot fi insarcinate unui tata. Vrei sa detaliezi?
March 13th, 2009 at 11:55 am
O observatie in trecere, la cutia cu ziare de la gura de metrou, ieri de dimineata. Titlu mare: Baie de singe, baiat de 17 ani omoara 15 colegi. Ura femeile!
Aha, deci un tinar misogin. Cineva trece cu un ziar desfacut si vad articolul respectiv, pe undeva prin mijlocul ziarului. Acolo scrie: Un baiat absolut obisnuit. Re-aha.
In fine, o informatie de detaliu: Din cei 15 colegi omoriti, 8 erau fete. Adica jumatate. Dar numai fetele erau obiectul tragediei.
March 13th, 2009 at 6:27 pm
Eugen says:” m-ar interesa sa stiu care consideri ca sunt acele atributii materne care nu pot fi insarcinate unui tata. Vrei sa detaliezi?”
A..eh… alaptarea la san?!?
March 13th, 2009 at 7:06 pm
@serby: multi copii nu sunt niciodata sau sunt pentru foarte scurt timp alaptati la san de mamele lor din diferite motive.. sunt mame care lucreaza si care lasa laptele matern in frigider si tatal alapteaza copilul, in fine, sunt mame care isi parasesc copilul la nastere si tatal este cel care isi asuma rolul de a hrani copilul. E adevarat ca pana la inventarea laptelui praf sau a frigiderului, asa ceva era imposibil si tocmai despre asta vorbeste S. Hafez – avem in spate o istorie de mii de ani care vine in contradictie cu realitatea sociala a ultimelor decenii.
March 13th, 2009 at 8:14 pm
@eugen: vroiam doar sa punctez ca sunt citeva diferente fundamentale intre roluri, chiar daca exemplul este brutal ales unul fizic. Cred ca nu e asa usoara inversarea rolurilor traditionale si ea depinde foarte mult de context. Daca mediul este prietenos, hranitor, indestulator, mediul social devine si el permisiv. Oamenii tolereaza sau exploreaza mai facil alternative, pt. ca riscul unui esec este diminuat. Daca din contra mediul este ostil, concurential, oamenii se intorc catre solutiile “traditionale” verificate, nu mai tolereaza experimente. Nu intimplator doamna care prefera barbatii macho, romani, provideri care se bat si apara cuibul bine, provenea din romania, si poate accepta tacuta si un pic de violenta conjugala in schimbul protectiei. Daca era din olanda, poate, ii propunea partenerului sa isi gaseasca un prieten gay in timp ce ea o explora pe prietena ei si toti patru puteau sa faca cu schimbul la luatul copiilor de la scoala..
March 15th, 2009 at 12:01 am
@eugen
Daca tot dezbatem subiectul, eu cred ca o mare parte din femei isi abuzeaza de fapt barbatii, si de fapt misoginismul e o forma de reactie la o trauma din partea unei femei abuzive. Mama, consoarta etc. Aici cred ca feministele o sa sara in sus, dar cred ca pe un barbat il dor mai tare si il traumatizeaza mai tare vorbele unei femei, decit niste pumni primiti in figura, femeie care in schimb e mai “nesimtita” la vorbe si mai sensibila la violenta fizica, de exemplu. In plus e usor sa mergi sa arati doua vinatai la lume dar e mai greu sa probezi ce ti s-a spus si in ce context din partea unei femei.
Cred ca misoginismul la o extrema si violenta fata de femei la cealalta extrema sunt niste reactii la agresiuni psihologice anterioare la care barbatii sunt de fapt in “duritatea” lor mult mai sensibili.
In acest context, actiuni de genul TATA poate ca nu sunt chiar trase de par..
Dar chiar te-as ruga sa ma contrazici daca experienta ta, de barbat si de terapeut indica altceva.
March 17th, 2009 at 6:25 pm
@ Pinocchio: cred ca inteleg ce spui.. cum se face ca la scufundarea Titanicului, primii cu acces la barcile de salvare au fost femeile si copiii. Nici macar copiii si femeile. Nu?
@serby: e interesanta ideea ta privind misoginismul ca reactie la abuzul din partea unei femei. E totusi un pic prea transanta si cred ca nu explica faptul ca, peste tot in lume, femeile au sau au avut de suferit de pe urma barbatilor. Eu as folosi in loc de misognism, termenul de ginofobie, frica de femei. Asa cum homofobia este o frica de homosexuali manifestata prin violenta si eliminare in viata publica, ginofobia ar fi o frica de femei manifestata prin violenta, abuz si indepartarea femeilor din rolul de egal al barbatului .
Si aici ne intalnim, pentru ca un baiat abuzat candva de o femeie tot din frica ar reactiona.
March 21st, 2009 at 3:08 pm
Eu as nuanta putin, in ideea ca un ginofob rejecteaza complet femeia, ca si alternativa extrema.
Dar ce te faci cind abuzul a avut ca forma o serie de injonctiuni negative cu conditionarea de a performa sau de a face pe plac?
Barbatul respectiv va incerca pe deoparte sa demonstreze femeii (generic vorbind, nu particular) ca performeaza, ca este capabil, ca poate sa o intretina, satisfaca, etc. dar in acelasi timp o “rasplateste ” prin misoginism pentru trauma.
Cred ca asta e profilul misoginului standard. Intruneste trei fraze:
“Vrei draga X si Y? Nici o problema, imi permit.”
impreuna cu:
“Daca nu faci ce zic eu, te ia mama dracu’ (boing-boing!@#!)”
Iar catre altii:
“Niste proaste toate! Degeaba te chinui sa le dai ce vor..”
Iar femeile intretin aceasta stare minimalizand “oferta” ca pedeapsa pentru abuzul misogin. Si inchid astfel ciclul nefast..