zambete
de pe acest site, ultimele cuvinte rostite inainte de moarte de Humphrey Bogart: “n-ar fi trebuit sa trec niciodata de la scotch la martini”.
umorul cu care cineva isi rosteste condamnarea la moarte ar trebui sa fie / este foarte neamuzant.
desi, recunosc, uneori este foarte greu sa nu zambesti si, in felul asta, sa confirmi (ca un martor al acuzarii) verdictul.
iar la nivelul societatii, bancurile cu romani care fura sau sunt prosti sau necinstiti. si imi aduc aminte cum zambeam amuzati, noi, cursantii romani, de furia cu care trainer-ul nostru (cetatean britanic) confrunta obiceiurile de marketing ale tarom-ului. si ii spuneam, “John, asa e romania, ha, ha, ha”
acum, privind stirile nu mai radem.. pentru ca asa, chiar asa e romania.
February 24th, 2009 at 8:12 pm
Cam asa sint toate bancurile “inofensive” cu tigani, evrei, homosexuali, romani… multi nu-si dau seama, din pacate.
February 24th, 2009 at 8:27 pm
De acord, trebuie doar tinut minte ca exista intotdeauna exceptii si ca poti fi precaut, dar niciodata nedrept cu cineva. Da, sunt romanca, dar nu lenesa, nici hoata, nesimtita, inculta etc., desi poate multi conationali (de obicei de alta etnie) confirma stereotipul.
February 24th, 2009 at 9:01 pm
@Pinochio: si, uneori, noi insine spunem bancuri cu/despre noi insine.
February 24th, 2009 at 9:47 pm
Da, asta e problema: ador bancurile cu homosexuali! *megaLOL*
February 24th, 2009 at 10:15 pm
Am citit recent o carte scrisă de o tipă în ultimele ei luni de viaţă. Ii se găsise o tumoare pe creier, cică primele săptămâni după ce primise vestea tragică le-a petrecut plângând. În perioada de după a început să-şi ia propria viaţă “la mişto” atât în conversaţiile cu rudele cât şi în scrierile ce după moartea ei au fost publicate. Toţi din jurul ei o găseau curajoasă, nu înţelegeau cum de găseşte forţă să gândească asemenea lucruri. Ea spunea că tocmai astea au ţinut-o în viaţă şi au prevenit-o de la a se prăbuşi.
February 24th, 2009 at 11:11 pm
@Bau: Cum se cheama cartea? Suna interesant.
February 25th, 2009 at 11:33 am
Ruth Picardie- Before I Say Goodbye.
Mie îmi place mai mult titlul nemţesc care se traduce cam aşa: “O să-mi fie dor de ea, de viaţă”. http://www.libriartis.ro/del/index.php?id=42141