putin despre ana…
se vorbeste tot mai mult de posibilitatea desfiintarii agentiei nationale antidrog (ana), subordonata ministerului de interne. se pare ca ministerul ar fi dispus sa renunte la aceasta institutie. ce s-ar intampla cu cei peste 300 de oameni angajati in aceasta structura, nimeni nu stie (e adevarat ca ana ar putea functiona in conditii bune, chiar mai bune, cu doar 30% din personalul actual, dar pentru asta ar fi nevoie sa se renunte la aparatul birocratic si la angajatii incompetenti ajunsi, ca in orice institutie de stat, sa ocupe locuri pe care nu le merita sau pentru care nu au competenta necesara).
se vorbeste de transferarea centrelor de tratament ale ana (care ingrijesc in jur de 200 de pacienti si au cam tot atatia pe liste de asteptare doar in bucuresti) catre ministerul sanatatii. acum 5 ani, cand s-a infiintat agentia, as fi spus ca aceasta este cea mai buna solutie (este o anomalie ca ministerul de interne sa ofere tratament acelorasi oameni pe care ii considera infractori). intre timp, am lucrat un an si jumatate in ministerul sanatatii. sunt convins acum ca daca ministerul sanatatii ar fi avut de la inceput sarcina dezvoltarii serviciilor de tratament in domeniul dependentei de droguri, nimic nu s-ar fi facut. ana a reusit pentru ca a lucrat de la bun inceput cu ong-urile in domeniu si a platit servicii acestor ong-uri. in plus, putinii profesionisti angajati la inceput au avut mana libera sa decida si nu s-a pierdut timpul in discutii si comitete care produc doar hartii (adevarat, mediul militaros din agentie a contribuit la aceasta eficienta).
exemplu: in 5 ani, ana a editat 2 estimari nationale ale consumului de substante psihoactive; in acelasi timp, ministerul sanatatii nu a reusit sa publice nicio statistica a prevalentei tulburarilor psihice in populatia romaniei, desi la acest proiect se lucreaza de vreo 4 ani si s-au cheltuit pana acum mai multe miliarde de lei. motivul: ana a platit direct furnizori privati de servicii de sondare a opiniei publice, ms a lucrat cu personal angajat propriu.
ca sa observati mai bine diferenta, comparati pagina de web a ana cu pagina de sanatate mintala a ms, neupdatata de cel putin 2 ani (si asta in conditiile in care sanatatea mintala a fost unul din steguletele galbene pre-aderare).
anul acesta, serviciile de ingrijire a dependentilor de droguri ar fi capatat o dimensiune extrem de vizibila, daca ar fi fost aprobate acele programe atat de hulite de cotidianul, dar atat de necesare populatiei de consumatori. cu banii de pe aceste programe s-ar fi platit adaposturi de noapte pentru consumatorii fara locuinta, servicii mobile de tratament, un serviciu de tratament al dependentei de alcool, cercetari de imbunatatire a calitatii serviciilor, un centru de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri injectabile. ma intreb daca initiativa desfiintarii agentiei nu are in vizor tocmai deturnarea acestor bani de la scopul lor initial. daca da, bunicul meu le-ar spune celor care instrumenteaza aceast furt ca isi fac mari pacate – eu le spun ca vor avea sute de vieti pe constiinta.
cred ca, in Romania, datorita celor intamplate in perioada comunista (alta data o discutie despre traumele generatiei care a crescut cu cheia de gat si care, acum, nu stie sa-si creasca fiii si fiicele), populatia este in special vulnerabila la consumul de drog – e un “virus” care ne-a prins fara imunitate; la fel cum civilizatii intregi au fost decimate o data cu aducerea in america a virusului varicelei de catre conchistadori, la fel, in romania, populatia nu are resursele psihologice de a gestiona de una singura si a limita fenomenul. daca s-a ajuns sa se traficheze droguri in puscaria din dulcele targ al iesilor, ne indreptam spre un fenomen national.
ana nu trebuie neaparat sa ramana (desi as prefera sa ne gandim la solutii mai bune in alte timpuri decat cele de acum, inghesuite intre crize), dar e nevoie de multa chibzuinta cand darami un colos institutional. altfel, daca nu se calculeaza cu atentie dinamitarea sa, riscam sa fim striviti sub moloz. singurii care beneficiaza de pe urma lipsei de tratament pentru consumatorii de droguri sunt dealerii si politistii de la combaterea traficului.
nota: autorul acestui articol a avut si are colaborari remunerate cu agentia nationala antidrog.
February 19th, 2009 at 2:07 pm
O alta perspectiva. Avertismentul din final naste urmatoarea intrebare: cine este, de fapt, *pacientul* ? Fireste, Internele au foarte multe sa-si reproseze vis-à-vis de relatia cu societatea din care fac parte – si atunci nimic mai firesc decat apelul la specialisti (nu stiu sa existe vreo lege care sa interzica accesul institutiilor la exercitiul vinovatiei). Asadar: sfarsitul ANA asimilabil sfarsitului unei terapii de succes?
February 19th, 2009 at 2:55 pm
as crede ca e mai degraba intreruperea prematura a acestei terapii.
February 19th, 2009 at 3:33 pm
ei, bineinteles. incercam sa vad daca se poate ansambla si o perspectiva mai putin dramatica.