dependenta zilei…
De-a lungul timpului, am fost intrebat de diversi jurnalisti despre tot felul de dependente: de internet, de sex, de munca, shopping, jocuri pe calculator, de e-mail. Intotdeauna incerc sa comunic ideea ca a patologiza un comportament nu ofera vreun avantaj persoanei care ar cadea sub incidenta acestui “diagnostic” (pentru ca un “diagnostic” este doar un alt nume pentru aceeasi realitate – “Ce e un nume? Un trandafir ar mirosi la fel, indiferent cum l-ai numi”, ar spune Shakespeare, iar a simti ca nu poti fara sa-ti bagi in vena heroina sau fara sa aprinzi o tigara e la fel de nasol pentru omul care traieste aceasta realitate indiferent de cum ii spunem).
Poate ca e deformarea mea profesionala sa ma gandesc in primul rand la ‘soarta’ pacientului, la realitatea sa subiectiva si abia apoi la realitatea sociala din jurul lui. Adevarul este ca persoanele dependente de alcool nu au beneficiat cu adevarat de pe urma denumirii comportamentului lor “alcoolism”, dimpotriva, cuvantul ‘alcoolic’ a ajuns destul de repede un fel de anatema sociala. In cabinetul meu, orice discutie cu un client care vine pentru o problema legata de consumul de alcool incepe, din partea mea, prin a declara ca alcoolismul nu exista.
E totusi adevarat ca societatea are de castigat de pe urma circumscrierii unui comportament si etichetarii lui drept patologic. Majoritatea ‘sanatoasa’ nu trebuie sa-si mai faca griji, ei sunt in regula, ceilaltii – alcoolicii, drogatii, shopaholicii, workaholicii, computer-junkies, sexoholicii – stau departe in inchisoarea sau azilul real sau cel inchipuit de o categorie diagnostica. Cum spunea Dali, “singura diferenta dintre mine si un nebun, este ca eu nu sunt nebun“. Inchisi in casutele lor diagnostice, nebunii nu mai sunt, cel putin in imaginatie, un pericol. ‘Singura diferenta dintre mine si un nebun este ca eu nu am un diagnostic’ - spune lumea dupa Foucault, ‘si daca nu ma duc la un psihiatru, atunci voi ramane sanatos la cap‘.
Aceste ganduri, ca urmare a unui articol despre o femeie, Angela Suleman, ‘diagnosticata’ de presa cu dependenta de a avea copii.
Daca am renunta la diagnosticul de dependenta si am vorbi, in loc, de pierderea controlului constient asupra unui comportament oarecare, cati dintre noi am fi ‘acolo’? Atunci, intr-o intalnire imaginara a Human Anonymous, am putea incepe prin a ne prezenta si a spune – Salut, sunt X si, uneori, nu am control asupra….
- Salut, sunt Angela Suleman si, uneori, nu am control asupra dorintei mele de a avea copii.
- Salut, sunt Eugen si, uneori, nu am control asupra timpului pe care il petrec scriind in acest blog.
Tu cine esti?
February 2nd, 2009 at 9:48 pm
Salut, sunt Bau şi, uneori, îmi doresc ca Eugen să piardă mai des controlul asupra timpului pe care îl petrece scriind pe acest blog.
February 2nd, 2009 at 11:38 pm
complimentele pot determina dependenta
multumesc!
February 3rd, 2009 at 11:10 am
Buna, sunt Catalina, si uneori nu am control asupra dorintei de a visa cu ochii deschisi.
February 3rd, 2009 at 1:01 pm
Buna, sunt M si, uneori, nu am control asupra singuratatii
Ar fi interesant sa vorbesti despre copiii ai caror parinti nu au control asupra dorintei de a consuma alcool.
February 3rd, 2009 at 1:16 pm
Buna, sunt Nicoleta si subscriu la spusele lui Bau
February 3rd, 2009 at 6:29 pm
salut! sunt eu, un haiduc
February 3rd, 2009 at 8:45 pm
Sunt Hari si uneori pierd controlul asupra reactiei mele la nedreptate.
February 4th, 2009 at 1:00 am
@ Catalina, Hari, M: nu vi se pare ca in lipsa unui diagnostic, discutia poate cu adevarat incepe? Putem vorbi despre cum e o probema faptul ca visezi prea mult cu ochii deschisi sau care e neajunsul unei prea ample reactii la nedreptate; putem vorbi despre alte moduri de a fi in lume, poate mai avantajoase, poate mai adecvate situatiilor din viata noastra. Pe cand, daca i-as spune lui C ca sufera de structura X de personalitate, lui Hari ca are o reactie Y si lui M ca are un episod Z, atunci ce s-ar intampla cu relatia noastra? ce s-ar mai putea spune si face apoi? cu ce ne-ar ajuta bietele etichete.. ar fi niste stavile in plus, ca si cum nu ar fi de ajuns ca iti povestesti viata unei persoane complet straine.
February 4th, 2009 at 1:06 am
@ Nicoleta: multumesc! LOL (lots of luck) in the US of A!
@ M: o sa scriu, in cateva zile. Chiar ar fi cateva lucruri de zis aici. Multumesc pentru idee.
@ betday: cum era… “Şi te rog, iubirea mea, primeşte fericirea”?
February 4th, 2009 at 3:41 pm
Buna Eugen, imi place mult cum scrii, imi place cum spui ca incepi sedintele cu dezetichetarea clientilor otherwise catalogati alcoolici si ma gandesc la ce/cate alte comportamente dezadaptative s-ar mai potrivi metoda asta.
Ma uitam zilele trecute la un serial, in care ‘el’ si ‘ea’ se certau neputand ajunge la un consens in legatura cu o decizie importanta pentru amandoi. Atunci ‘ea’ s-a dus la tatal ei sa-i ceara sfatul (well… in filme merge). Si tatal i-a spus ca solutia este sa nu lupte unul contra celuilalt ci amandoi impotriva problemei.
Pentru mine asta suna foarte apropiat cu a lua eticheta de pe comportamentul unui client si a lucra impreuna cu el la rezolvarea problemei.
Eu sunt Ioana aka Scufita Rosie si, uneori, nu am control asupra inaintarii in cate o padure periculoasa.
February 4th, 2009 at 3:50 pm
inteeeeleg
cat priveste partea cu povestea si cu strainii, cateodata e suficient ca persoana care te asculta sa fie interesata de poveste
February 4th, 2009 at 4:48 pm
buna, Ioana, se pare ca va fi nevoie sa-i spui mamei sa-si mute fundul si sa-i duca ea insasi cosuletul cu mancare bunicii… sau sa foloseasca un serviciu de curierat.. sau bunica ar putea sa comande o pizza (asa cum am facut si eu in aceasta dupa amiaza)
February 4th, 2009 at 5:40 pm
Salut, sunt Ioana, si uneori nu pot avea control asupra timpului in care desenez cai verzi pe pereti (Catalina, empatizez….) si in care stau la “palavre” cu oameni care ma fac sa visez frumos si colorat.
Imi place la tine pe blog, Eugen
February 4th, 2009 at 6:05 pm
esti bine venita, Ioana_du! cu tot cu pestisorul tau de aur
February 4th, 2009 at 9:42 pm
Eu si pestisorul meu atotputernic iti multumim
Am foarte multe de invatat citindu-te
February 5th, 2009 at 5:33 pm
a pierde controlul este ceva rau, sau bun, sau… il constientizam?
cred ca poti vorbi despre dependenta si cat din ea iti face rau tie sau celor din jur.
nu discutam despre catalogare. ok. dar… constientizam cand pierdem controlul? la care control pierdut te referi?
scrii frumos, si ti-am mai spus/scris asta. imi face placere sa “te” citesc.
dar, topicul asta este foarte… romantios…
si apropos, citatul din shakespeare este printre preferatele mele
February 5th, 2009 at 11:05 pm
@betty: sunt de acord cu romantiozitatea. eu scriu aici un blog, nu un tratat de specialitate. Si uneori Copilul Rebel din mine mai scoate capul si da de pamant cu conceptele. Asta nu inseamna ca Adultul meu nu le foloseste si nu le apreciaza valoarea.
Ma refeream la pierderea controlului constient. Uneori asta poate fi ceva bun.. de exemplu, nu poti face pluta pe apa daca nu-ti dai voie in mod constient sa pierzi controlul si nici la o petrecere nu prea reusesti sa te distrezi daca cineva nu are si nu foloseste macar din cand i cand aceasta capacitate (ca sa nu mai vorbim de sex). Dar a pierde controlul asupra alcoolului sau asupra jocurilor de noroc, poate sa fie o problema. Daca o numim dependenta, asta il ajuta mai mult pe medic decat pe pacient. Pentru ca pacientul vrea, indiferent de cum numesc eu ce se intampla cu el, pacientul vrea o solutie. Si eu am descoperit ca il ajut mai bine daca nu pun etichete pe experienta lui si daca ii spun client si nu pacient.
multumesc pentru apreciere.. ma simt foarte bine sa stiu ca exista oameni carora le place ce scriu eu aici.
February 6th, 2009 at 10:12 am
Salut, sunt Alina si, uneori, nu am control asupra dorintei mele de a interactiona cu oamenii.
Interesant blogul, il urmaresc de ceva vreme. Felicitari!
February 6th, 2009 at 10:39 am
legat de chestia cu romantiozitatea- nu era o critica. era o constatare. din cand in cand citesc ce scriitu. imi face placere.
.
era o constatare legata de evolutia blogului in timp
si legat de pierderea controlului constient… offfffff.
February 9th, 2009 at 12:05 pm
sint Mihaela, si nu ma pot opri din a-mi face rau singura, pentru a-mi plinge apoi de mila. Gasesc ca-mi sta foarte bine in ipostaza mea de victima.
February 19th, 2009 at 10:51 pm
HI,Eugen
Imi place blogul tau,imi place ceea ce citesc,ma face sa imi pun intrebari,sa gasesc raspunsuri,sa caut sa ma cunosc/infrunt mai bine!
Sunt Dania si nu am control in fuga mea de oameni!