la inceput de an, despre munca
din Ce spui dupa ce spui buna ziua?, aceste notiuni despre munca si stress-ul la locul de munca, burn out, stress management si ma opresc aici cu jargonul training-urilor corporatiste:
- Berne diferentiaza intre “goal time” (timp de indeplinire a sarcinii) si “clock time” (timpul masurat de ceas) si spune ca multe probleme apar atunci cand cele 2 nu sunt clar diferentiate. El da exemplul basmului in care fiul/fiica de imparat trebuie sa separe pana dimineata graul amestecat cu neghina si seminte de mac sub amenintarea ca nereusita se plateste cu capul. In acest caz, goal time (timpul necesar separararii semintelor) nu poate coincide cu clock time (pana dimineata), de unde imposibilitatea indeplinirii sarcinii. Solutia eroului este intotdeauna apelul la o autoritate magica – regina albinelor, a furnicilor, o zana sau o sfanta zi din saptamana. Cum majoritatea (nu se stie niciodata) dintre noi nu dispune de asemenea prieteni, atunci cand acceptam astfel de situatii, recurgem la singura forma de magie care ne este accesibila: ne plangem, ne lamentam. Iar a doua zi dimineata, ne pierdem capul (ne balbaim in fata sefului, ne luam brusc o zi de concediu medical, dam vina pe altii sau, si mai aproape de sensul expresiei, ne pierdem slujba).
Un adevarat print sau o printesa veritabila care lucreaza intr-o multinationala si vrea sa continue sa lucreze acolo si, lipsit fiind de relatii in Neverland, poate sa-i spuna unui sef care amesteca clock time cu goal time ceva de genul: “… uf, ce m-am speriat, am crezut ca vreti sa ma dati afara si-mi cereti sa fac imposibilul, abia acum mi-am dat seama ca glumiti. Hi, hi, hi… Imi place sa am un sef cu simtul umorului. Haideti sa vedem cum putem rezolva lucrurile intr-un timp rezonabil!” La aceasta mutare a albului, negrul are doar 2 optiuni: fie se retrage prin portita pe care albul i-a deschis-o si coopereaza, fie isi arata adevarata fata de sadic (daca si-a ascuns-o, pana atunci; daca nu, albul are acum o posibilitate foarte buna de a constientiza propriile tendinte masochiste) ceea ce il va indreptati pe alb sa il reclame pe negru la superiorul sau ierarhic sau sa-si semneze demisia.
- Berne mai adauga 2 concepte: reach-back si after-burn. Reach-back se refera la anxietatea de dinaintea unui eveniment (de exemplu ‘oare am pus destule grafice in prezentare?’, ‘cu cate zile inainte va trebui sa-mi cumpar bilet de avion’, ‘cu cine trebuie sa confirm data intalnirii’), in timp ce after-burn se refera la dubiile si vinovatiile pe care continuam sa le adapostim inca ceva vreme dupa ce evenimentul a luat sfarsit (de exemplu, ‘am uitat sa includ in discurs datele de la departamentul X, sper sa nu se supere colegul Y’). Berne afirma ca problemele apar cand after-burn-ul de la un eveniment anterior se suprapune peste reach-back-ul unui eveniment care va urma si propune ca cele 2 sa fie separate de un interval de timp de cel putin o zi. Remediul pentru reach-back este planificarea adulta, in detaliu a activitatilor. Remediul pentru after-burn este cresterea tolerantei la imperfectiunea proprie si a celorlalti.
Pentru cei care zambesc superior si (isi) spun – asta poate e valabil la ei, as vrea sa-l vad eu pe Berne asta ce ar face daca ar lucra la Vodafone – dragutul domn Eric are o fraza care merita foaia de hartie pe care sa fie printata: “shape up or ship out!”
January 8th, 2009 at 1:41 pm
ei, de cand asteptam sa mai scrii ceva… si iata ca ne-ai surprins placut al inceput de an… multa bafta cu blogul
January 8th, 2009 at 2:01 pm
multumesc.. as fi curios sa stiu la cine te referi cand spui “ne-ai surprins”.
January 8th, 2009 at 4:05 pm
sunt unul dintre cititorii tai… cred ca si altora le-a placut articolul tau, in mod sigur…:-)
January 8th, 2009 at 4:50 pm
pentru mine e de ajuns ca tie ti-a placut..
la urma urmelor, numai tu ai lasat un comentariu la acest post.
January 8th, 2009 at 6:52 pm
Sa laşi un comentariu de forma “mi-a plăcut” e pur şi simplu prea puţin. Gabi are dreptate în vederea mea. Mulţi citesc cu plăcere un articol fără să şi exprime cât de mult le-a plăcut, ci preferă să dea din “gură” doar când e ceva de adăugat/clarificat/combătut.
PS: M-aţi convins să iau cartea.
January 9th, 2009 at 11:30 am
Bau, eu am avut nevoie de 3 tentative ca sa o duc la bun sfarsit (cartea lui Berne). E ceva in atitudinea lui Berne, in felul in care scrie – aproape lipsit de orice urma de indoiala, mai mult decat sigur de sine si de adevarul ideilor sale, n-as folosi cuvantul fanatic (dar l-am folosit).. o convingere foarte ne-postmoderna. Poate ca acesta este felul in care se exprima cei care fac “revolutii”, poate ca menirea lor este sa exprime adevarul unic si a noastra este sa luam adevarul lor unic si sa il asezam alaturi de celelalte adevaruri unice si sa facem o colectie la care sa ne uitam cu prietenii/clientii nostri. Succes si astept comentarii.
January 21st, 2009 at 8:44 pm
Am inceput sa citesc Ce spui dupa ce spui buna ziua, si cred ca imi va aduce cel putin o schimbare de orizont. Am dat de blogul tau din greseala…:) Vroiam doar sa-ti multumesc.
January 22nd, 2009 at 12:57 pm
mult succes cu site -ul si sa-l cresteti mare-mare. Imi place cum scrieti si o sa va mai vizitez!!!
Cu drag,
http://www.vioricadobre.wordpress.com
July 19th, 2010 at 6:45 am
[...] Shape up or ship out! Asa zice Eric Berne in gloriosul final al unui articol despre epuizarea la locul de munca si [...]
July 31st, 2010 at 9:20 am
doua referinte literare hazlii mi-au venit in minte indata ce-am citit acest entry sprintar
“I was working on the proof of one of my poems all the morning, and took out a comma… In the afternoon I put it back again.” Oscar Wilde
“I like work: it fascinates me. I can sit and look at it for hours.” Jerome K. Jerome