laudatio
Am scris acest text pentru ultimul numar al buletinului informativ al Asociatiei Romane de Analiza Tranzactionala dedicat activitatii de terapeut, supervizor si trainer a lui John Parr in Romania. Dupa 6 ani petrecuti in Romania, John a decis sa se mute inapoi in UK. Anul acesta a decis sa se retraga din activitatea de formare. Cate ceva despre activitatea sa profesionala, aici.
***
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că astăzi aş fi fost unul din acei tineri psihiatri care strâmbă din nas la orice nu este cognitiv şi comportamental, pentru care dacă ceva nu este în American Journal of Psychiatry sau în Kaplan, nu este deloc. Mulţumesc, John Parr!
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că astăzi aş fi ocupat un post în spitalul de psihiatrie şi, poate, în catedra de psihiatrie. Aş fi fost asist.univ.dr. Eugen Hriscu. Mulţumesc, John Parr!
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, nu aş fi înţeles cu adevărat sensul cuvintelor lui Robert Bly – cea mai importantă sarcină pentru un tânăr, după ieşirea din adolescenţă este să-şi găsească şi să înveţe de la un mentor. Mulţumesc, John Parr!
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că nu aş fi crezut că e posibil ca un om să se reinventeze la patruzeci de ani, să lase în urmă o viaţă de soldat şi tehnician de submarine şi să devină interesat de oameni, de durerile lor ascunse, să citească deşi dislexic, să vorbească în faţa a zeci de oameni, deşi, în adâncul sufletului, un singuratic lup de mare. Mulţumesc, John Parr!
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că aş fi gândit că tot ce urmează vârstei de cincizeci de ani este o însingurare neputincioasă şi o ieşire la pensie din existenţă. Nu aş fi crezut cu putinţă la această vârstă o nouă îndrăgostire de o femeie frumoasă şi deşteaptă, traiul într-o ţară nouă şi complet străină, aşa cum e România faţă de Anglia, succesul profesional clădit de la zero. Mulţumesc, John Parr!
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că nu le-aş fi spus clienţilor mei, repetând vorbele lui, „iubesc ceea ce fac atât de mult, încât aş face-o chiar şi dacă nu aş fi plătit pentru asta”. Mulţumesc, John Parr!
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că nu aş fi aflat niciodată cât de delicios este păstârnacul la cuptor. Mulţumesc, John Parr!
Dacă nu l-aş fi cunoscut pe John Parr, sunt aproape sigur că aş fi gândit că psihoterapeuţii sunt ca nişte magicieni de serviciu care, o dată ajunşi acasă, îşi scot masca, mantia şi scufia, îşi pun şoşoni şi un halat de molton şi devin altcineva, îşi duc mai departe scriptul, îşi spun „da, mă rog, eu sunt ok, tu eşti ok, dar tipul ăla chiar mă scoate din pepeni” şi, din când în când, deschid trusa cu unelte de manipulare ca să te facă sau să obţină un preţ mai bun la maşina pe care o cumpără. Dar nu gândesc şi nu sunt aşa şi pentru asta, mulţumesc, John Parr!
Venirea lui John în România şi ceea ce a realizat aici mă fac să mă gândesc la acele filme americane, care par un pic teziste, un pic trase de păr, în care un profesor ajunge să predea într-un liceu dintr-un cartier rău famat din Bronx unde elevii sunt violenţi sau, în cel mai bun caz, nepăsători, ceilalţi profesori blazaţi şi întregul sistem e fără de speranţă. În aceste filme, profesorul pune energie, dă din timpul său, face sacrificii personale şi, în final, sala de clasă redevine ce s-ar fi cuvenit să fie de la bun început – un loc de formare a spiritului, de dezvoltare a personalităţii, un loc unde poţi să-ţi desenezi propriul viitor. Şi mă simt foarte bine urmărind aceste transformări, dar şi un pic jenat să povestesc altora a doua zi că m-am uitat la asemenea „poveşti cu happy end”. Acum, cunoscând şcoala de Analiză Tranzacţională întemeiată de John Parr şi cunoscând, mai mult sau mai puţin, alte şcoli de psihoterapie din România, pot spune, dând la o parte jena românească în faţa happy end-ului, că o asemenea transformare a avut loc în Bronx-ul educaţional în care mă pregăteam să devin psihiatru. Şi mai ales pentru asta, mulţumesc, John Parr!
January 8th, 2009 at 7:39 pm
September 13th, 2009 at 8:43 pm
Si eu ii multumesc lui John Parr, Eugen Hriscu. Pentru ca ai trecut prin viata mea, pentru ca ai pus ordine sau ai picurat, alaturi de Alina, linistea necesara ca sa-mi pun singura ordinea in sertarele ei. Pentru ca v-am auzit pe amandoi vorbind de un superviser care incepuse sa conteze si pentru mine, pentru ca am inceput sa citesc analiza tranzactionala si
ma amuz si eu pentru cat e de usor, comparativ, cognivismul, desi habar n-am despre asta
Bref, pentru ca m-am impacat cu viata mea, m-am inaltat in ea. pentru ca am cunoscut-o pe Alina, prin ea-pe tine, prin tine-pe John, laudati sa fiti, dragilor!
September 14th, 2009 at 2:26 pm
@ Manuela: multumesc!
September 23rd, 2009 at 1:03 pm
Interesant! Am nimerit intamplator pe acest blog. As putea gasi prin librarii niste carti despre Analiza Tranzactionala?
Cu stima PV.
September 23rd, 2009 at 4:56 pm
@ Val: o lista de carti de Analiza Tranzactional traduse in limba romana gasesti la http://www.arat.ro/4-resurse-at/resurse-at-in-romania/
October 13th, 2009 at 9:33 am
[...] de AT din România şi a fost o vreme preşedintele Asociaţiei Europene de AT. Dacă veţi citi acest text scris de unul dintre psihoterapeuţii formaţi de John, doctorul Eugen Hriscu, veţi înţelege de [...]
October 21st, 2009 at 11:14 pm
Nu am stiut ca John a decis sa plece din Romania. Imi pare rau, mi se pare o persoana fascinanta, as fi vreut sa il caut pentru niste sedinte de psihoterapie. Imi puteti recomanda pe cineva, va rog ?
October 22nd, 2009 at 12:37 am
@ Gabi: eu lucrez la PsyMotion si am incredere in colegii mei de acolo.