NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

citez din editorialul scris de doamna doctor Catalina Tudose in ultimul numar al revistei psihiatru.ro:

Exista in lumea medicala discutii in care polemica este, uneori, acuta privind utilitatea reuniunilor medicale si asa-zisul turism stiintific, care pare un fel de cadou mascat din partea firmelor de medicamente. S-a pus chiar intrebarea daca nu cumva toate aceste reuniuni [...] nu sunt o risipa nejustificata de bani si timp pentru lumea medicala. Cel de-al III-lea Congres al psihiatrilor romani a dovedit [...] falsitatea unor astfel de temeri [...]. Salile de conferinta au fost umplute la refuz, din prima pana in ultima zi [...] Dar cel mai frapant lucru pe care l-am remarcat in salile si pe culoarele congresului a fost infuzia de tineri, promisiune incurajatoare ca urmatoarele congrese vor avea un standard la fel de ridicat.

Am foarte mult respect pentru doamna doctor, principala persoana responsabila de dezvoltarea sau mai degraba incercarile zadarnicite de un Minister al Sanatatii complet nepasator si iresponsabil de a dezvolta servicii pentru pacientii suferinzi de dementa in Romania. Totusi, eu am vazut si altceva la acest congres:

• desi, intr-adevar, unele sali au fost pline, alte sali de conferinta erau completate pe ultima suta de metri cu membri din staff-ul firmei organizatoare a evenimentului pentru ca prezentatorul sa nu vorbeasca doar la doi-trei oameni
• multe dintre ‘vedetele’ psihiatriei mondiale prezente la congres au fost invitati ai firmelor producatoare de medicamente si au vorbit in aceasta calitate
• pentru o conferinta cu tema “Psihiatrie si sanatate mintala”, mult prea multe din lucrarile prezentate de colegii mei psihiatri au avut de a face cu receptori, mediatori, circuite, medicamente
• nu cunosc niciun psihiatru, cu exceptia moderatorilor de simpozioane, care sa-si fi platit singur participarea la congres – nu e un cadou mascat, e pur si simplu un cadou pe care firmele de medicamente il fac medicilor. In ce masura aceste cadouri au un impact asupra comportamentului de prescriere a medicamentelor, ramane de discutat.

Ar mai fi de mentionat aici ca la Congresul European de Psihiatrie care a avut loc anul trecut la Madrid, delegatia de psihiatri romani a fost printre cele mai numeroase.

Sa nu ne inselam, acelasi lucru se intampla in Romania in toate celelalte ramuri medicale!

De fapt, incepe sa se intample din ce in ce mai putin in psihiatrie, pentru ca, in conditiile in care noi tratamente eficace se lasa asteptate, pe piata au explodat medicamentele generice – asa cum exista o suta de medicamente care contin toate acid acetil salicilic, exista o groaza de medicamente care contin fluoxetina – inainte, substanta aceasta se intalnea doar in Prozac, acum o gasim in Anxetin®, Floxet®, Fluocim®, Fluohexal®, Fluoxetin LPH®, Fluoxetină, Fluoxin, Fluran, Fluval®, Framex®, Magrilan, Portal, toate mult mai ieftine decat Prozacul original. Evident, firma Eli Lilly nu va mai investi bani in marketing-ul unui produs scump concurat de produse similare mult mai ieftine. Asa ca la Congres, dl. Norman Sartorius, fostul presedinte al World Psychiatric Association, a sustinut o comunicare in cadrul workshopului cu tema “Zyprexa-antipsihoticul de prima alegere”. In 2011, patentul lui Eli Lilly pentru Zyprexa va expira.

Si daca firmele de medicamente ar decide sau li s-ar impune sa nu mai sponsorizeze participarea medicilor la congrese, cati dintre noi si-ar mai permite sa tina legatura cu ce se intampla in medicina mondiala? Au devenit firmele inlocuitoarele statului in mentinerea standardelor de profesionalism in sistemul medical de stat? Cat de ridicat va fi standardul viitoarelor congrese daca firmele producatoare nu vor mai acorda sponsorizari consistente organizatorilor?

Cred ca a venit timpul ca medicina romaneasca in general sa-si puna probleme etice. Si mai cred ca psihiatria poate initia acest demers in Romania, pe de o parte pentru ca psihiatria poseda resursele si uneltele necesare formularii unui discurs etic si, pe de alta parte, pentru ca psihiatria are o datorie morala fata de trecutul sau inca neclar din perioada comunista si fata de ororile dovedite in spitale ca Poiana Mare in perioada post-comunista. Practica mea in psihoterapie m-a invatat ca orice demers justitiar incepe cu re-evaluarea propriilor comportamente, cu barna din propriul ochi. Sau, cum spunea Michael Jackson, “I’m starting with the man in the mirror”.

Am constatat si eu prezenta la Congres a numerosi psihiatri tineri. Intreb: ce modele de ascensiune catre succesul profesional primesc mai tinerii mei colegi?

This entry was posted Thursday, December 11th, 2008 at 1:16 am and is filed under psihiatrice. You can leave a response, or trackback from your own site.