NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

“Votul din 30 noiembrie poate fi o realitate in care ne putem descifra”, a declarat presedintele Traian Basescu intr-un interviu pentru Radio Romania Actualitati. “Daca intra in Parlament oameni despre care stim lucruri rele, va trebui sa ne intrebam: Oare de ce romanii le-au dat un nou mandat?”    

 

Un candidat PNL aflat in arest a obtinut un mandat de parlamentar. Candidatul PNL in colegiul Turda pentru Camera Deputatilor, Virgil Pop, a fost arestat in 18 noimebrie pentru 29 de zile. Procurorii anticoruptie il acuza ca a primit intre 30 si 50.000 de euro pentru a facilita obtinerea unor contracte cu Transelectrica.

 

sursa: hotnews.ro 

     Cred ca asistentii sociali care lucreaza in serviciile de protectie a copilului (cele care functioneaza si intervin in cazurile de abuz prin preluarea copilului din familia unde este maltratat) au parte de o experienta extrema – de multe ori, un copil supus la cele mai oribile abuzuri se va lupta sa ramana in familia unde este chinuit. Ne-am putea imagina ca, o data ivita sansa de a pleca departe de abuzatori, victima nu va pierde nicio secunda sa o fructifice. Realitatea este alta – asistentul social, luptandu-se cu copilul care plange, tipa si se zbate sa se reintoarca la mama-monstru si la tata-capcaun se va intreba daca nu cumva devine el insusi un abuzator. Motivele pentru care lucrurile stau asa sunt cateva: 

unul are de a face cu proverbul romanesc “rau cu rau, dar mai rau fara rau” (dar cu necunoscutul in fata, as adauga eu) - suferinta cunoscuta a abuzului poate fi mai putin inspaimantatoare decat anxietatea provocata de traiul printre straini;

alteori, copilul nu stie ca se poate si altfel, ca exista viata fara batai, injuraturi, lipsuri, chiar abuzul sexual poate sa nu fie vazut de copil ca un lucru rau, pentru simplul fapt ca un copil nu stie ce e bine si ce e rau, el defineste realitatea prin grila oferita de parinti;

inca ceva: foarte adesea, copilul se va defini pe sine ca ne-ok, isi va spune ca el insusi este vinovat/rau/prost, ca merita tratamentele la care este supus in efortul de a-si pastra parintii ok, pentru ca acestia sunt singura lui garantie de supravietuire intr-o lume in care, singur, nu poate rezista. In plus, atasamentul innascut al unui copil pentru parinti poate rezista la abuzuri incredibile (“dragostea indelung rabda” scrie apostolul Pavel in scrisoarea sa catre Corinteni – vezi, in acest sens, Artificial Intelligence al lui Spielberg)

nu stiu daca cei 30% din romanii care au votat duminica reprezinta un esantion reprezentativ din punct de vedere al optiunilor politice ale poporului meu, dar cu siguranta sunt un esantion reprezentativ pentru starea lui psihologica.

le vine mai usor sa voteze pe cei pe care ii cunosc, in ciuda suspiciunilor si, uneori, dovezilor de abuz comis de acestia, decat pentru un necunoscut (Anonimul ministru Predoiu se lupta pentru un loc de deputat cu notoriul cercetat penal Marian Ghiveciu)

de multe ori, oamenii nu stiu sau pretind ca nu stiu ca se poate si altfel, ca nu “toti fura”, nu “sunt toti pusi pe capatuiala”, ca exista uneori posibilitatea de a alege un om cu reala dorinta de a le face bine, iar daca aceasta solutie nu este prezenta, ca exista si alte optiuni in afara celor care presupun inghitirea pe nemestecate a “intelepciunii populare” mai mult sau mai putin milenare

inca ceva: foarte adesea ne spunem ca e ceva in neregula cu noi, ca ne meritam soarta, ca suntem, oricum, inca o generatie de sacrificiu.

Si daca as afirma, conform teoriei atasamentului copilului abuzat de mama monstru si tatal capacaun, ca facem asta din reala dragoste pentru basestii, iliescii, becalii, voiculestii, vadimii, hrebenciucii, ceausestii care ne-au mutilat prezentul si compromis viitorul, daca as sustine ca noi realmente ii iubim pe acesti oameni si nu vrem sa fim despartiti de ei si daca aceasta dragoste oribila ar fi scoasa la lumina si cercetata si inteleasa ca singura posibilitate de supravietuire pe care am gasit-o in copilaria noastra de popor, am putea sa-i privim cu mai multa intelegere, sa-i imbratisam si sa-i iertam pe cei care l-au votat duminica pe notoriul cercetat penal marian ghiveciu? 

This entry was posted Tuesday, December 2nd, 2008 at 10:25 pm and is filed under psihopolitice. You can leave a response, or trackback from your own site.