2300 USD
Dintr-un newsletter al unui site american specializat in terapia de cuplu: “Stiti cata terapie s-ar putea cumpara cu banii alocati planului de redresare economica? Fiecare barbat, femeie si copil din Statele Unite ar putea beneficia de terapie in valoare de 2300 de dolari!!! Poate ca am avea o natiune mai sanatoasa cu o asemenea investitie“.
Acum, eu am dat de site-ul asta la recomandarea unei colege proaspat emigrate in SUA care imi povestea ca, o data cu criza financiara, terapeutii care lucrau in privat au constatat ca numarul clientilor dispusi sa investeasca in dezvoltarea personala a scazut drastic. Asa ca au gasit noi metode de a castiga bani, printre care acest site unde alti terapeuti platesc ca sa primeasca informatii si supervizare.
Cand nu mai sunt clienti, terapeutii devin ei insisi clienti? Dar pe terapeutii deveniti clienti cine ii mai plateste? Este terapia un produs de lux sau o necesitate? Daca este un produs de lux, atunci de ce unii terapeuti sunt platiti din fondurile publice? Si daca este o necesitate, atunci poate nu ar fi chiar o absurditate ca o parte din fondurile destinate redresarii economice sa fie alocate redresarii psihologice…
December 5th, 2008 at 3:28 pm
Personal nu cred ca ideea asta a trainingului altor terapeuti este coapta in focul crizei financiare. Se fac de mult astfel de workshopuri, conferinte etc destinate profesionistilor. Si la noi astfel de evenimente devin tot mai vizibile, mi se pare firesc. Poate ca presiunea financiara determina un surplus de imaginatie si de efort in directia organizarii lor, dar n-as vedea in asta expresia unui mercantilism feroce. Adevarul este ca in vremuri dificile fiecare incearca sa isi foloseasca la maximum resursele si nu e nimic rau in asta. Cat despre terapeutii platiti de stat, cred ca avem altele a ne bate capul – asa ceva nu se va intampla prea curand in Romania.
February 5th, 2009 at 11:00 pm
Intr-adevar sunt multe cursuri pentru psihologi si psihoterapeuti si fara criza. Insa intrebarea ta daca este un produs de lux sau nu, chiar m-a pus pe ganduri… Cred ca presupune un anumit nivel intelectual , si o educatie minima ca sa crezi ca poti schimba ceva si ca lucrurile nu stau mereu cum par, deci Romania mai are de astepta sa plateasca si sa creada in utilitatea serviciilor noastre.
Pana mai creste nivelul in ansamblu al populatiei de educatie, ne ramane noua placerea de a merge la cursuri.