despre ANA, cu circumspectie
astazi a aparut stirea neacordarii unui nou mandat presedintelui Agentiei Nationale Antidrog (ANA), domnul Pavel Abraham.
Ar merita sa spun cateva lucruri despre ANA, intrucat am colaborat cu ei de la infiintare, din pozitia de membru al unui ONG cu activitate in domeniu. E o institutie absolut unica in peisajul organismelor de profil din Europa si poate chiar din lume. ANA declara ca este principala agentie guvernamentala cu responsabilitati in “lupta antidrog”. Ca agentie, ANA se afla sub coordonarea Ministerului de Interne. Ca activitati, insa, ANA a fost mai vizibila in domeniul depistarii, prevenirii si tratamentului – activitati care tin de domeniul medical, psihologic si social. Angajatii ANA, peste 250 in toata tara, sunt politisti, medici, psihologi, asistenti sociali. O parte (inclusiv dintre psihologi, asistenti sociali, etc) sunt angajati direct ai MIRA, cu grade politienesti. Altii sunt personal contractual si se gandesc cu regret la sporurile si avantajele colegilor lor cu trese. Exista o lege care prevede confidentialitatea informatiilor pe care un consumator le da centrelor de tratament ale ANA. Ramane totusi ciudatenia situatiei in care un consumator de substante ilicite solicita ajutorul unui angajat al Ministerului de Interne.
O intamplare: intr-o dimineata, ajung la centrul de tratament al dependentei de heroina unde lucrez cateva ore in fiecare saptamana, centru finantat de ANA, si, din cei cinci-sase oameni care sunt mereu acolo, intalnesc doar o doamna doctor.. unde sunt ceilalti, intreb eu.. unde sa fie, la trageri, astazi e zi de antrenament.. colegii mei, profesionisti in sanatate mintala si tratament al dependentelor, se antrenau sa traga cu pusca, era una din indatoririle lor profesionale.
Sub aceeasi palarie (verde), ANA ii aduna pe cei care apara dreptul la tratament al consumatorilor dependenti de substante , cei care considera ca prevenirea consumului la tineri si tratamentul celor aflati in suferinta sunt investitii mult mai rentabile pe termen lung, dar si pe cei care umbla cu pistolul din dotare la sold, care considera ca cel mai potrivit loc pentru dependentii de droguri este la puscarie sau macar in beciurile politiei pentru o bataie buna.
In Bucuresti, un oras in care numarul consumatorilor de droguri a crescut de la aproape 0 in 1990 la 30-40000 in 2007, cu o populatie de dependenti de heroina estimata la 20 000 din care 70% sunt infectati cu hepatita C si o populatie doar vag estimata la cateva sute de mii de dependenti de alcool, ANA a facut prea putin, dupa unii si prea mult dupa altii in asigurarea tratamentului. Marea realizare a domnului Abraham a fost sa navigheze si sa-si mentina pozitia in conditiile in care atat medicii cat si politistii, din ANA si din afara ei, erau nemultumiti. Ca dovada, in urma aprobarii unei linii de finantare de aproape 1 milion de euro care urmau sa mearga spre servicii de tratament, sociale si cercetari medicale, ziarul Cotidianul publica acest articol agresiv si denigrator. Si mai jos au lovit colegii lor de la Evenimentul Zilei, intr-o serie de articole vadit comandate si denigratoare (spun asta pentru ca aici, acelasi ziar demonstreaza ca stie cum se face un articol documentat si bine intentionat). Este important sa se stie ca in acesti ultimi ani, in conditiile unui dezinteres total din partea Ministerului Sanatatii, ANA a creat totusi 400 de locuri de tratament noi in Bucuresti pentru dependentii de heroina, a realizat cateva campanii de prevenire reusite si a efectuat 2 cercetari de prevalenta a consumului de droguri la nivel national.
In final, acest echilibru pe sarma intre fortele conservatoare care inclina spre criminalizarea consumului si intarirea masurilor politienesti, pe de o parte, si fortele care favorizeaza decriminalizarea consumului si cresterea accesului la tratament, de cealalta parte, au fost de rau augur nu doar pentru functia detinuta de domnul Abraham, dar au facut rau societatii romanesti prin intarzierea dezvoltarii unui real sistem de tratament si prevenire. ANA a girat compromisuri temporare, nu solutii.
Din informatiile pe care le detin, este foarte posibil ca la carma ANA sa succeada o persoana din tabara conservatoare. Vom asista, probabil, la scaderea fondurilor pentru tratament si prevenire. Sper ca o asemenea situatie sa ajute la consolidarea unei miscari a profesionistilor care sa duca la infiintarea unui organism guvernamental (preferabil in subordinea primului ministru si nu a ministerului sanatatii) care sa se ingrijeasca realmente de soarta oamenilor bolnavi sau in pericol de a se imbolnavi de o dependenta de substante. Pana atunci, din pacate, multi oameni vor muri din lipsa accesului la un tratament benefic.