NOTE DIN JURNALUL UNUI PSIHOTERAPEUT

oamenii care vin la terapie.. sunt cei care se straduiesc sa aleaga intre bine si rau.. stradania lor este patologia de care sufera.. si sunt cei care au gasit un raspuns la aceasta alegere.. solutia lor este patologia de care sufera..

primii “se vindeca” cel mai repede.. pentru ca e mai usor sa renunti la o lupta decat la o victorie.. fie ea si amara.

nu e gresit.. e doar diferit de ce te asteptai tu!

distrugere

*

William Saroyan a zis, “mi-am distrus

viaţa căsătorindu-mă de două ori

cu aceeaşi femeie.”

*

întotdeauna va fi ceva care

să ne distrugă vieţile, William,

totul depinde de

ce sau cine

dă peste noi

mai întâi,

căci suntem mereu

gata şi numa’ buni

să fim

luaţi.

*

vieţi distruse

găseşti peste tot

la cei cu minte

ca şi la

ceilalţi.

*

dar numai când

acea viaţă distrusă

devine propria viaţa

ne dăm

atunci

seama că sinucigaşii

beţivii, nebunii,

puşcăriaşii, drogaţii

şi etc. etc.

sunt tot atât de mult

parte a existenţei

ca şi gladiola,

curcubeul,

uraganul

şi nimic

de găsit

pe raftul din

bucătărie.

(de Charles Bukowski, trad. de E. Hriscu)

_______________________________________

am vrut sa scriu cumva.. ceva despre ce s-a intamplat colegei mele de la spitalul municipal.. atacata cu cutitul, lipsita de aparare.. groaza la vederea lamei.. durerea.. si apoi, in orele care au urmat operatiei, pe patul de spital, vinovatia poate.. rusinea.. ispita de autoculpabilizare a victimei.. furia pe atacator.. pe sine.. pe colegi.. pe sistem.

nu o cunosc, nu cred ca ne-am intalnit vreodata.. dar cred ca de multe ori, in acesti ani, am stat pe scaunul pe care ea a stat in clipele de dinaintea atacului.

imi aduc aminte cand am facut prima practica la Socola.. in anul 2 de facultate.. lasat singur la etajul de pacienti “sub cheie”.. 90 de oameni considerati prea periculosi pentru a fi tratati in libertate si eu, un pusti de 20 de ani.. inchisi si fara posibilitatea de a iesi.. nici ei.. nici eu.. ei pentru ca nu aveau voie.. eu pentru ca nu aveam cheie.. studentii nu primeau cheie.. de fapt clanta.. pentru ca usile se incuiau si se descuiau cu clanta care era purtata in buzunar de doctori si asistenti.. fiecare cu clanta lui.. si nu erau decat trei clante pe toata sectia.. m-am gandit atunci ca daca ma agit si strig, pericolul va fi si mai mare.. asa ca am asteptat prefacandu-ma ca citesc foile de observatie pana cand.. jumatate de ora mai tarziu.. cineva a urcat cu treaba in salon.

ne trimit ca pe soldati.. in linia intai a frontului.. fara niciun fel de pregatire.. cursuri.. abilitati.. data viitoare sa fii mai atent!

imi mai aduc aminte de psiholoaga care a sfarsit prin a deveni carausa de droguri a unui puscarias de care se indragostise si care o santaja cu propria ei slabiciune.. ii spusese cineva de managementul contratransferului?.. primea supervizare pentru munca ei in conditii incredibil de dificile?.. de ce pregatire avusese parte dupa cei 3 ani de facultate de jucarie?

si maine lucrurile se vor intampla la fel.. medici si pacienti abuzati intr-un sistem a carui singura grija este sa nu se opreasca.. ca niste zebre.. ne tragem sufletul dupa sperietura.. ce bine ca nu ni s-a intamplat noua!.. si pastem mai departe.. ne facem datoria.. tratam 200 de pacienti dependenti de heroina intr-un centru facut doar pentru 70.. pentru ca doamna director nu vrea sa-l supere pe domnul voiculescu care, daca se supara, ar putea sa-i clatine scaunul..

angajam 1 psiholog la 100 de pacienti internati.. si doar 2 asistente pe tura de noapte.. daca se intampla ceva, sunati la paza.. daca alearga, poate ajung in 5-10 minute.. bodigarzii si ei niste pusti.. nu stiu sa contentioneze, dar stiu sa bata.

in fiecare zi, zeci de pacienti se inghesuie la usa medicilor psihiatri din ambulator.. sa-si primeasca reteta.. medicina pe banda rulanta.. esti bine? da.. cum dormi? bine.. si printre ei.. ascunsi.. arhanghelii, cum ii numesc jungienii.. cei care aduc distrugere si posibilitatea innoirii.. ne trag o palma si ne trezim.. ne doare?.. adormim la loc?

ciorba – 2 lei

fel principal – intre 5 si 7 lei (si nu vorbim de vreun snitel sleit cu cartofi prajiti si consistenta de plastilina.. nu, limba de vita cu masline samd.)

prajitura – 1 leu

daca as face o cantina pentru consumatorii dependenti de droguri cu preturi astfel subventionate de la bugetul de stat, realitatea tv sau gandul ar striga ca “uite pe ce se duc banii contribuabilului roman.. si cati batrani si copii infometati nu sunt in aceasta tara”.. dar daca e pentru parlamentari, suntem ok. Ei au nevoie de preturi mici.. foarte mici..

am vorbit despre femei care muncesc cat un barbat si fac munci de barbati.

si eu am spus aceasta poveste:

in cadrul dezbaterii organizate la Parlamentul Romaniei pe tema unor posibile modificari la legea privind combaterea consumului si traficului de droguri, voi sustine o prezentare pe tema diferentierii pedepselor pentru infractiunea de posesie in vederea consumului propriu.

“english jobs for english people“.. imi povestea o prietena care a emigrat de 3 ani in uk ca a fost raspunsul unei sefe la cererea sa pentru o recomandare necesara aplicarii pentru o pozitie mai bine platita..

langa Stonehenge.. un englez batran care tinea un magazin de vechituri.. mi-a facut cadou o bucata de piatra desprinsa din monoliti.. sa-mi poarte noroc..

“va rugam folositi liftul, daca aveti bagaje. daca folositi scarile, va rugam sa va tineti de balustrada“.. au fost primele propozitii pe care le-am auzit in uk unde ma aflu pentru un curs intensiv de formator in PTM (varianta psihoterapeutica a PCM).

deci liftul nu mai e rezervat batranilor si persoanelor cu dizabilitati.. e pentru lumea cu bagaje.. si pentru ca ma aflam intr-o gara, asta inseamna pretty much everybody..

e si asta un fel de grija.. pentru calatori sau pentru propria companie care ar putea fi data in judecata?

si.. cu coada ochiului zaresc un afis – “Police request for information. Incident: Man pushed on tracks.“

nu.. nu e pentru calatori.. grija.

pentru ca sunt in convalescenta.. am mai comis o traducere.

Teologie

poem de Ted Hughes

Nu, sarpele nu a fost

Seducatorul Evei spre mar.

Asta e pur si simplu

O deformare a realitatii.

***

Adam a mancat marul.

Eva l-a mancat pe Adam.

Sarpele a mancat-o pe Eva.

Acesta este intestinul intunecat.

***

Sarpele, in tot acest timp,

Isi face siesta in Paradis -

Zambind cand aude

Pe Dumnezeu, cu tristete, chemandu-ne.